sandalute , pantofiori....

Cum sta treaba: Recent a mai fost facut un studiu pe un esantion de 1000 de femei din 10 orase americane, iar la intrebarea “Ce ai alege dintre o partida de sex si o noua achizitie pentru garderoba?”, 60% dintre doamne au ales abstinenta si... hainele.
De asemenea, acestea au afirmat ca ar fi mai grav si mai suparator daca si-ar pierde o pereche de pantofi, decat daca nu ar face sex timp de o luna. Din acelasi studiu rezulta ca femeile poarta anumite haine mai mult decat dureaza o relatie de-alor. Inca un lucru foarte amuzant este ca trei sferturi din femeile chestionate, au recunoscut ca exista dragoste la prima vedere cand vine vorba de un articol vestimentar, si doar jumatate cred ca acest sentiment exista si in cazul barbatilor.

Ideea: Nu exista o idee. Asa suntem noi construite,macar o buna parte , sa lesinam in fata unei perechi de pantofi. Fiind vb intre noi , ce femeie nu ar alege o pereche de pantofi in locul unei partide de sex?

Eu:Cunosc o tipa care prefera 2 perechi geniale de pantofi in schimbul facturii la electricitate !:)

Eu una m am duce mi as cumpara sandalele alea nenorocite de la nine west si dupa as face mult sex incaltata :)

ps. sunt reduceri ...mari , abuzati!

Despre femei si relatii ratate

Cum sta treaba: De ce m-am apucat sa spun asta? Am o prietena (asa facem noi fetele). E cu un tip de o vesnicie... 6 ani! Practic au crescut impreuna. El o cam neglijeaza, ea se tot resemneaza. Acorduri tacite, comunicare 0. Un fel de casnicie!
Parerea mea: divortul este iminent, e doar o chestiune de timp. Au trait atata impreuna incat nu vad de fapt realiatea dura, sau nu vor sa o vada. Niciunul nu mai reprezinta idealul pentru celalalt.

Ideea: Dupa o relatie de lunga durata este greu sa o iei de la capat. Daca esti tanar, iti formezi anumite tabieturi la care trebuie sa renunti brusc! Ai impresia ca totul s-a terminat, faci un capat de lume din orice! Dupa ce stai si recapitulezi de n ori toate fazele urate, epuizat de atatea cosmaruri, incepi sa te invinovatesti pe tine, sa te consideri un ratat, un nimic...
Intr-un final te trezesti un om mai puternic. Nu mai accepti sa ti se dea peste nas sub nici cea mai mica forma. Nu mai ignori nimic, nu mai treci cu vederea. Fara compromisuri! (Devii un egoist).
Problema e ca devii atat de egoist si rautacios incat nu mai poti sa ai o relatie normala. Evident iti tot pui intrebarea, daca, oare mai esti in stare sa ai un iubit. Pana la urma relatiile sunt un cumul de experiente unde mai trebuie sa si renunti, sa te mai lasi si zgariat, iubit, dar la randul tau sa si oferi.

Eu: Am avut o relatie de 4 ani! S-a terminat, nu chiar frumos. Dupa o recuperare dureroasa de vreo 6 luni, intru din nou in campul de lupta. Ce vreau eu nu se poate, ce mi se ofera nu ma satisface... cam nasol!
Amintirile ne omoara, insa timpul le rezolva pe toate :)

P.S. Mare calitate rabdarea asta!

Batalia fotografilor...

Cum sta treaba: Avem si noi un grup, cam destramat ce-i drept. Avem un "solo", mare fotograf. A fost primul personaj din poveste care si-a luat un aparat profi. Canon 350D, ceva de genul!
Dupa au inceput sa rasara ca ciupercile dupa ploaie... incult, baiat bun el asa, si-a luat si el tot un canon... dar 400, si cum nu era suficient un obiectiv suplimentar mare mare (cica si aici marimea conteaza) pentru un ceva total necunoscut de mine (nu prea ma pricep, adica deloc). Mai e Dan care a intrat in hora, ca na, se poarta, iar acum 2 zile... a venit puternic din spate os. Care a intrat in posesia tot a unui canon... dar cel mai tare dintre toti parcaragii nostri (evident cu obiectivul de rigoare)!

Ideea: Eram mici, in fata blocului ieseam cu cele mai bune achizitii in materie de masinute, robotei si papusele; am crescut, ne-am luat portofelele la plimbare si ne mandrim cu jucarii de cateva sute de euro bune, ca na, d-aia muncim!
Pot sa fiu si mai rautacioasa... sa spun ca de fapt facem asta sa dezvoltam arsenalul pe poze de pe haifaivica (felul meu de a romaniza hi5), ca sa vada toooaata lumea cat poate fiecare!
Cred de fapt ca tot ce se intampla, fiecare actiune pe care o facem nu e neaparat pentru noi ca indivizi particulari, cat pentru a ne etala cumva inaintea societatii.
E chestia aia idioata: invidia. Ne place sa ni se spuna ca aratam bine, ca ne imbracam bine, ca avem o masina foarte tare, facem totul pentru aparante! Putini sunt cei care se bucura cu adevarat ca tovarasul de sotron a reusit sa se realizeze, in orice mod.

Eu: Lasand ironia deoparte, grupul meu este special! Baietii astia chiar sunt pasionati de peisaje, lumini, unghiuri. Copii destepti, care nu-si irosesc banii si timpul prin cluburi sau baruri etalandu-si cele mai noi toale. De aia ii iubesc eu (exceptand os). Mai au ei si faze, da' sunt prieteni buni.