Am un number 1 fun(pup naty) care imi spune sa scriu ceva despre priteni , despre copilarie , amintiri din maxi taxi :)) , asa ca incerc sa i ideplinesc dorinta , nu prea am eu inspiratie, dar sa vedem !
Nu stiu cum a fost copilaria altora , dar a mea a fost dea dreptul memorabila.Nica a fost mic copil fata de nazbatiile pe care le faceam copil fiind. Am 'tara' spre marele meu noroc, 3 chiar. Mai toate vacantele le petreceam undeva langa tg jiu , ne adunam acolo copii de prin toata tara: Bucuresti, Arad , Petrosani si bateam ulitele desculti de dimineata pana seara.Imi vin atatea in cap ca nu stiu cu ce sa incep : mergeam la scaldat in Tismana, un raulet de munte rece rece ... noi nu aveam o treaba ne balaceam cat era ziua de lunga fara sa inghetam desi apa era bocna, ne jucam ascusea ,faceam coapte , ne am facut o cazemata..cu 2 etaje ,chiar, intr un pom.
Acum mi am amintit de drumetia noastra cu bicicletele.Ne am trezit noi intr o buna dimineata sa facem o excursie vre o 15 de km pana la o manastire. Evident nu aveam biciclete pt toti asa ca mai mergeam si cate 2. Am plecat vre o 11 biciclete,dupa mult pedalat am ajuns la destinatie ...numai ca noi mai puteam si ne apucam sa urcam cu bicicletele pe un drum de munte ...cand in sfarsit am obosit ne am oprit , am mancat ,n am mai alergat , ne am mai jucat si a inceput ploaia, eram la vre o 20 25 de km de casa, cam departe ... si ne am gandit noi sa fugim de ploaie, oricum nu spusesem acasa ca plecam, sa ajungem si uzi i pe inserate ...deja ne imaginam cat o sa planga mamaie la noi ca suntem rai si nu ne gandim si la sufletul ei.
Eiiiiiiii.... si in viteza aia nebuna pe drumul al neasfaltat s a intamplat inevitabilul : unul dintre noi a cazut ... eu am fost. Manu(si acum il mai injur) pedala ca un nebun, eu stateam pe cadru adrenalizata la maxim. A cazut bicicleta eu pe ea si Manu pe mine. Nu va spun ce rau m am putut lovi ... imi curgea sange de peste tot coate genunchi ...imi sarise un adidas prin boscheti. Eram asa de lovita ca nu mai puteam sa plang ... m au ridicat copii si tremuram ca o varga. Ne a prins si ploaia ... una rece si lunga de munte, intr un final cand am ajuns acasa , dupa ce a urlat bunica mea din rasputeri la toti 4(eu fratele meu si 2 veri) ne am apucat sa mi dezifectez ranile. M au intins ai mei veri pe pat si au inceput sa toarne apa oxigenata ...eu plangeam de durere , iar ei se amuzau copios de ce 'bulbuci' fac bubele mele. Ca sa nu se infecteze spargeam zilnic pastile de penicilina (cred) si imi puneam praful pe unde era nevoie. Am tot incercat noi sa ne ascundem , dar dupa o saptamana m a vazut a mea matusa ca mergeam stramb ... am avut interdicie sa mai plecam cu bicicletele . Am ramas cu semne peste tot inclusiv ceva mai sus de genunchi unde mi s a infipt suportul de la pompa ,undeva pe osul bazinului , genunchi coate :))
O sa va mai povestesc si alte patanii (poate despre cum am cazut in canal cu bicicleta) , dar pana atunci va las pe voi sa mi povestiti cate o aventura . Naty tu esti prima :d
